Înainte să aflăm cum se răspândesc bolile, medicina era superstiție și știință în aceeași măsură. În micile orașe din New England, în anii 1800, oamenii credeau că tuberculoza putea fi oprită doar dacă se asigurau că morții erau cu adevărat morți.

Dr. Walter Freeman este inventatorul lobotomiei transorbitale. Acesta crede că procedura de zece minute va înlocui spitalele de psihiatrie. Intențiile sale sunt bune, însă ajunge să creeze un nou tip de poveste de groază.

În Irlanda secolului al XIX-lea, folclorul are un rol important. Michael Cleary este convins că soția sa, Bridget, a fost înlocuită cu altcineva de către un spiriduș. Credința sa îl împinge să comită un act extrem...

În America secolului al XIX-lea, la apogeul Spiritualismului, o casă bântuită nu reprezintă doar o poveste cu fantome. Mulți cred că morții pot vorbi și uneori se întorc din morți pentru a-i tortura pe cei vii.

Acum vârcolacii sunt monștri din filme. Însă odată erau considerați reali. În 1589, sătenii din Bedburg, Germania, sunt convinși că un vârcolac ucide femeile și copiii, descoperind că ucigașul se află, de fapt, printre ei.

Robert Gene Otto este un copil fără prieteni. Până când primește cadou o păpușă. Îi pune păpușii numele său: Robert. Se împrietenesc rapid și curând băiatul crede că păpușa este reală. Însă pentru ceilalți... Păpușa Robert este un blestem.